“Se smuci revenind în realitatea dormitorului, cu ochii ieșiți din orbite, țipetele rostogolindu-i-se neputincioase din gură, în timp ce mama lui se trezi brusc și se ridică în pat, strângând cearșaful la piept. ” – capitolul Revărsatul zorilor, imediat după trimiterea semnalului de ajutor al lui Danny Torrance
Cred că numele lui Stephen King ne ajută să ne facem deja o impresie. Shining este a treia carte scrisă de regele genului horror. În central romanului se află familia Torrence: un tată care încearcă să se lase de băutură, o mama disperată să își protejeze băiatul și un copil de numai cinci ani, cu puteri telepatice. Danny, mezinul familiei, poate citi gândurile celor din jur, comunica cu spiritele și poate avea viziuni cu evenimente atât din trecut, cât și din viitor. Îi invidiați puterea? Eu una, nu aș vrea să fiu în locul lui. Tocmai datorită acestor abilități viața sa și a familiei Torrance este în pericol.
Lucrurile încep să o ia razna când cei trei se mută în hotelul Overlook, pe perioada iernii. Un hotel obișnuit, în inima munților, perfect pentru relaxare și rezolvarea problemelor familiale. Cel puțin la început. Timpul trece, ninsorile încep să cadă și în curând familia Torrance rămâne izolată în munți. Visele de groază ale lui Danny se întețesc, iar băiatul se teme tot mai mult de influența negativă pe care hotelul o are supra părinților săi: “Ieși afară și ia-ți doctoria! O să te găsesc! O să te găsesc!”. În curând, și aceștia încep să audă zgomote ciudate sau să vadă tufișurile și alte obiecte mișcându-se. Să nu mai vorbesc despre cadavre, sânge sau creier împrăștiat peste tot. Până la urmă băiatul lor nu este nebun. Sau hotelul i-a înnebunit pe toți?
Evenimentele nu ar fi chiar atât de înfricoșătoare, dacă nu ar interveni talentul lui Sthepen King. Scurtele momente de groază sunt intercalate cu momente obișnuite din viața de zi cu zi, gradul de teroare crescând dreptat. Astfel, romanul reușește să te păstreze mereu încordat, în așteptarea unei noi viziuni de groază sau a altor evenimente stranii. Pe măsură ce te apropii de sfârșitul cărții, devii din ce în ce mai agitat, dar și mai prins în lectură.
Am ajuns prin punctul culminant al lecturii, într-o noapte, când toți din casă dormeau. Era o liniște mormântală și întuneric în restul camerelor. Când dintr-o dată aud un sunet de undeva, din direcția biroului. Am sărit ca arsă. Ca apoi să descopăr că era doar laptopul meu care s-a prea încâlzit și a început să facă precum elicopterul. Abia atunci am realizat ce impact are romanul asupra mea. Nu mi-am dat seama până în acel moment că inima îmi bate să iasă din piept, iar eu aproape că îmi țin respirația. Nu știu dacă era din cauza suspansului sau a fricii, deși nu sunt o persoană fricoasă. Dar știu că Shining este perfectă pentru cei cărora le plac “senzațiile tari”. Am înțeles că a apărut și o ecranizare a romanului, dar dacă se ridică la nivelul cărții, nu vreau să o urmăresc singură. Probabil că îmi voi înnebuni colega de cameră până își va dori și ea să vadă filmul.
“Shining este în mod cert o capodoperă și probabil unul dintre cele mai bune romane cu subiect supranatural din ultima sută de ani.“ - Peter Straub
Lucrurile încep să o ia razna când cei trei se mută în hotelul Overlook, pe perioada iernii. Un hotel obișnuit, în inima munților, perfect pentru relaxare și rezolvarea problemelor familiale. Cel puțin la început. Timpul trece, ninsorile încep să cadă și în curând familia Torrance rămâne izolată în munți. Visele de groază ale lui Danny se întețesc, iar băiatul se teme tot mai mult de influența negativă pe care hotelul o are supra părinților săi: “Ieși afară și ia-ți doctoria! O să te găsesc! O să te găsesc!”. În curând, și aceștia încep să audă zgomote ciudate sau să vadă tufișurile și alte obiecte mișcându-se. Să nu mai vorbesc despre cadavre, sânge sau creier împrăștiat peste tot. Până la urmă băiatul lor nu este nebun. Sau hotelul i-a înnebunit pe toți?
Evenimentele nu ar fi chiar atât de înfricoșătoare, dacă nu ar interveni talentul lui Sthepen King. Scurtele momente de groază sunt intercalate cu momente obișnuite din viața de zi cu zi, gradul de teroare crescând dreptat. Astfel, romanul reușește să te păstreze mereu încordat, în așteptarea unei noi viziuni de groază sau a altor evenimente stranii. Pe măsură ce te apropii de sfârșitul cărții, devii din ce în ce mai agitat, dar și mai prins în lectură.
Am ajuns prin punctul culminant al lecturii, într-o noapte, când toți din casă dormeau. Era o liniște mormântală și întuneric în restul camerelor. Când dintr-o dată aud un sunet de undeva, din direcția biroului. Am sărit ca arsă. Ca apoi să descopăr că era doar laptopul meu care s-a prea încâlzit și a început să facă precum elicopterul. Abia atunci am realizat ce impact are romanul asupra mea. Nu mi-am dat seama până în acel moment că inima îmi bate să iasă din piept, iar eu aproape că îmi țin respirația. Nu știu dacă era din cauza suspansului sau a fricii, deși nu sunt o persoană fricoasă. Dar știu că Shining este perfectă pentru cei cărora le plac “senzațiile tari”. Am înțeles că a apărut și o ecranizare a romanului, dar dacă se ridică la nivelul cărții, nu vreau să o urmăresc singură. Probabil că îmi voi înnebuni colega de cameră până își va dori și ea să vadă filmul.
“Shining este în mod cert o capodoperă și probabil unul dintre cele mai bune romane cu subiect supranatural din ultima sută de ani.“ - Peter Straub
Spor la citit,
Gio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu