“Vulturii nu zboară în stoluri. Trebuie să îi găsești unul câte unul.” – motto-ul de recrutare al companiei Electronic Data System
Romanul spune povestea adevărată a câtorva oameni acuzați pe nedrept, care reușesc să își facă singuri dreptatea. Acțiunea are loc în Iranul anilor 1978 – 1979, când a izbucnit revoluția care a dus la răsturnarea monarhiei iraniene.
Totul începe când Electronic Data System (EDS), compania americană de IT, deschide o nouă filială în Teheran, Iran. Paul Chiapparone, directorul sucursalei din Iran și adjunctul său Bill Gaylord, sunt acuzați pe nedrept, în numele companiei, pe motivul că ar fi oferit mită pentru obținerea contractului din Iran. Sunt arestați și aruncați în închisoare, cu o cauțiune de peste 12 milione de dolari, cea mai mare cauțiune cerută vreodată de forțele iraniene.
Ross Perot, președintele și fondatorul EDS, se folosește de toate relațiile sale pentru a-și scoate oamenii din închisoare și din mâna iranienilor. Dar cum situația politică din Iran nu era foartă clară, revoluția izbucnind între timp, eforturile lui au dat greș. Dar Perot nu renunță atât de ușor la oamenii săi. El i-a trimis în acea țară, tot el îi va scoate de acolo.
Organizează o echipă de salvare, formată din directorii executive ai firmei, oameni pe care se putea baza că vor duce treaba la bun sfârșit, și îl convinge pe generalul Arthur D. Simons să conducă echipa.
Ken Follet, autorul cărții a adunat toate întâmplările în 600 de pagini. Cartea te ține cu sufletul la gură de la început, până la final. Chiar dacă îți dai seama cum vor sfârși lucrurile, curiozitatea nu îți dă pace până nu afli cum se ajunge la acel final.
Dacă nu aș fi citit prefața de la începutul cărții, aș fi crezut că citesc o carte de ficțiune, nicidecum niște întâmplări reale. Știam că pentru a ajunge de la un om obișnuit, la președintele unei companii de milioane e nevoie de perseverență și alte zeci de calități. Dar nu îmi imaginam o astfel de persoană. Ei bine, ”Pe aripi de vultur” a edificat totul.
Caracterul tuturor personajelor care i-au parte la acțiune m-a surprins. M-a făcut să realizez ce calități am eu și la care mai trebuie să lucrez pentru a ajunge unde îmi doresc. Grija lui Perot față de subordonații săi, curajul directorilor executivi, inventivitatea lui Rashid și hotărârea tuturor de a obține rezultatele dorite indiferent de impedimente sunt doar câteva dintre lucrurile care m-au impresionat și inspirat.
Am terminat cartea în mai puțin de două zile. Am decis că o voi reciti. Suspansul a fost prea mare ca să o pot lăsa din mână. Am fost atât de cocentrată pe acțiune și cum vor reuși să iasă din încurcături. Da, încurcături, pentru că de cum rezolvau o problemă, dădeau de alta. Săreau din lac în puț, cum s-ar zice. La o a doua lectură, mă voi concentra mai mult pe detalii și pe caracterele personajelor. E o carte din care ai atâtea de învățat. Sunt oameni reali și evenimente care s-au întâmplat. De asemenea, există scurte momente din viața lor de dinainte de 1978. Momente cheie, care i-au dus la success.
Totul începe când Electronic Data System (EDS), compania americană de IT, deschide o nouă filială în Teheran, Iran. Paul Chiapparone, directorul sucursalei din Iran și adjunctul său Bill Gaylord, sunt acuzați pe nedrept, în numele companiei, pe motivul că ar fi oferit mită pentru obținerea contractului din Iran. Sunt arestați și aruncați în închisoare, cu o cauțiune de peste 12 milione de dolari, cea mai mare cauțiune cerută vreodată de forțele iraniene.
Ross Perot, președintele și fondatorul EDS, se folosește de toate relațiile sale pentru a-și scoate oamenii din închisoare și din mâna iranienilor. Dar cum situația politică din Iran nu era foartă clară, revoluția izbucnind între timp, eforturile lui au dat greș. Dar Perot nu renunță atât de ușor la oamenii săi. El i-a trimis în acea țară, tot el îi va scoate de acolo.
Organizează o echipă de salvare, formată din directorii executive ai firmei, oameni pe care se putea baza că vor duce treaba la bun sfârșit, și îl convinge pe generalul Arthur D. Simons să conducă echipa.
Ken Follet, autorul cărții a adunat toate întâmplările în 600 de pagini. Cartea te ține cu sufletul la gură de la început, până la final. Chiar dacă îți dai seama cum vor sfârși lucrurile, curiozitatea nu îți dă pace până nu afli cum se ajunge la acel final.
Dacă nu aș fi citit prefața de la începutul cărții, aș fi crezut că citesc o carte de ficțiune, nicidecum niște întâmplări reale. Știam că pentru a ajunge de la un om obișnuit, la președintele unei companii de milioane e nevoie de perseverență și alte zeci de calități. Dar nu îmi imaginam o astfel de persoană. Ei bine, ”Pe aripi de vultur” a edificat totul.
Caracterul tuturor personajelor care i-au parte la acțiune m-a surprins. M-a făcut să realizez ce calități am eu și la care mai trebuie să lucrez pentru a ajunge unde îmi doresc. Grija lui Perot față de subordonații săi, curajul directorilor executivi, inventivitatea lui Rashid și hotărârea tuturor de a obține rezultatele dorite indiferent de impedimente sunt doar câteva dintre lucrurile care m-au impresionat și inspirat.
Am terminat cartea în mai puțin de două zile. Am decis că o voi reciti. Suspansul a fost prea mare ca să o pot lăsa din mână. Am fost atât de cocentrată pe acțiune și cum vor reuși să iasă din încurcături. Da, încurcături, pentru că de cum rezolvau o problemă, dădeau de alta. Săreau din lac în puț, cum s-ar zice. La o a doua lectură, mă voi concentra mai mult pe detalii și pe caracterele personajelor. E o carte din care ai atâtea de învățat. Sunt oameni reali și evenimente care s-au întâmplat. De asemenea, există scurte momente din viața lor de dinainte de 1978. Momente cheie, care i-au dus la success.
“O lucrare magnifică, rară, remarcabilă… O adevărată poveste care te
ține cu sufletul la gură și care este tulburătoare ca roman.” – USA
Today
Spor la citit,
Gio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu