Până la Capăt, Michael Connelly

      "Am avut multe momente frumoase la tribunal. Am stat lângă mulți oameni în clipa în care au aflat că erau eliberați datorită muncii mele. Am stat ca în apă în fața juriului și am simțit emoția adevărului și a dreptății ca un fior pe șina spinării. Și am distrus fără milă mincinoșii care urcau în boxa martorilor. Pentru astfel de momente trăiesc atunci când vine vorba de profesia mea." - Mickey Haller, capitolul 39


      După Avocatul din Limuzină și Verdictul, am ajuns la ultima carte pe care o am din seria Mickey Haller. Pe lângă cele trei, mai sunt încă cinci romane, deci fanii Mickey Haller nu trebuie să se întristeze. După ce îmi fac puțină ordine în bibliotecă și mai termin din romanele de pe rafturi, cred că mă voi întoarce și eu la Connelly și voi căuta continuările.

      Dar revenind la cartea curentă. Până la Capăt îl are în centrul acțiunii, ca de obicei, pe Mickey Haller. Ce e diferit de această dată e că Haller, din avocat al apărării, se transformă în procuror și trece de partea acuzării. Voiam să îl văd de partea aceasta a culoarului și voiam să cred că astfel luptă pentru dreptate. Mai ales după întâmplările prin care a trecut în ultimele două romane. Dar nu mă așteptam să fie atât de ușor și convenabil să schimbi tabăra în care lupți.

      Ce a avut în plus acest roman și cu ce m-a impresionat pe lângă lucrurile cu care deja eram familiarizată a fost prezentarea mai largă a celorlalte personaje. Cum ar fi fratele său vitreg. Și  cum s-a încercat apropierea și mai mult dintre personaje, atât în relațiile profesionale, cât și în viața privată. De-a lungul celor trei romane am tot sperat că avocatul nostru se va împăca cu prima soție. Nu știu de ce nu prea m-a interesat viața celei de-a doua soții. Poate pentru că autorul a prezentat-o ca o simplă secretară și cu o viață destul de fericită. Dar Maggie McPherson  este diferită. Este o mamă singură și cu o carieră de procuror în care mai are multe de arătat. Și mi se pare că se potrivește atât de bine cu Haller. Mă rog, sunt ca sarea și piperul, dar știți cum se spune: "extremele se atrag". Deci chiar sper ca până la finalul seriei cei doi să reușească să formeze din nou o familie.

      Dacă primele două romane au fost scrise la persoana I, întâmplările fiind prezentate prin ochii lui Mickey, de data aceasta, întreg romanul a fost o încrucișare între relatarea directă și narațiune. Prima dată când am observat am fost șocată. În prima faza am spus că e o greșeală și mi se părea destul de obositoare trecere. Pe urmă, după ce m-am obișnuit, am început să înțeleg și să apreciez decizia autorului. Nu numai că vedeam și alte fețe ale personajelor, dar astfel au fost introduse mult mai multe evenimente, văzute prin ochii detectivilor, avocaților sau polițiștilor care luau parte la acțiune.

      Seria Mickey Haller a fost prima serie pe care am citit-o având ca subiect thriller-ul juridic. Și cu siguranță nu va fi ultima. Connelly a știut cum să atragă un cititor neinițiat în acest subiect și cum să îl păstreze.

      "Să citești cartea aceasta este ca și cum ai admira un maistru zidar la lucru, care, încet și cu grijă. așază cărămidă peste cărămidă, creând ceva care funcționează perfect, desăvârșit." - Booklist

Spor la citit,
Gio

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu