"Orice lucru de valoare are nevoie de timp pentru a se cristaliza. Un profesionist se creează în timp, trebuie să învețe, să înțeleagă, să se chinuie, să se lovească de probleme, să lupte pentru a le rezolva. E nevoie de investiție în educație" - Charles Baker, capitolul 115
Ilustrat de Diana D.
În ciuda campaniei de marketing foarte bine pusă la punct de care s-a bucurat cartea, eu nu am știut prea multe despre ea. Până să încep să o citesc aveam impresia că e o biografie a lui Lincoln, scrisă de vreun autor străin. Iar grosimea ei, având mai bine de 700 de pagini, nu prea m-a făcut să ard de nerăbdare să o citesc. Dar odată ce am întors prima pagina, nu m-am mai putut opri din citit. Igor Bergler, același autor care a scris Biblia Pierdută, este contemporan cu noi și s-a născut la Timișoara.
Romanul său combină realitatea cu ficțiunea. Mai exact, bazându-se pe întâmplări reale, el pornește pe firul întrebărilor care încă nu și-au găsit răspunsul de-a lungul istoriei și propune alternative plauzabile. Mulți îl compară cu celebrul Dan Brown și, cu toate că metoda de scriere e aceeași, romanul lui Igor mi se că întrece capodoperele scriitorului american. Acțiunea este mult mai complexă, dar în același timp simplu de urmărit. Iar jocurile logice te îndeamnă să încerci să le găsești rezolvarea înaintea personajelor.
De asemenea, capitolele sunt scurte, fiecare având doar câteva pagini și mereu terminându-se într-un punct important. Așa că, în calitate de cititor, ești mereu ținut cu sufletul la gură și arzi de nerăbdare să afli ce se întâmplă mai departe. Numai că următorul capitol se concentrează pe ult alt fir narativ, unde și aici suspansul atinge cote maxime. Astfel, spui că mai citești doar un capitol și te-ai trezit că ai mai terminat încă zece. De aceea e important momentul în care vă decideți să citiți romanul. Din experiență vă spun, sesiunea nu e cea mai bună perioadă. Vă veți trezi că nu vă mai rămâne timp de învățat, pentru că în niciun caz nu veți alege să lăsați cartea din mână.
"Scrisul e mai mușcător decât pumnalul. Cărțile, mai periculoase decât bombele. De-aia toți dictatorii vor să facă tabula rasa cu tot ce a fost înaintea lor. De-aia orice religie nouă vrea să distrugă orice urmă din cele de dinaintea ei. Carte e libertate, și libertatea te face să îți pui întrebări. Întrebările îți dau idei, și ideile te împing la nesupunere."
Am apreciat foarte mult importanța pe care autorul o acordă cărților și culturii în general. Tot romanul este înțesat cu referințe literare, pornind din antichitate de la Socrate și Aristotel, până în ziele noastre la Umberto Eco. Practic întregul roman este un omagiu adus cărților și importanței pe care acestea le joacă în viața noastră. Toată acțiunea se învârte în jurul lor, iar personajele principale, indiferent din care tabără fac parte, au crescut cititnd biblioteci întregi.
"Pentru că doar cunoscând ce îți reproșează adversarii poți fie să îi combați, fie să îți îmbunătățești comportamentul."
Finalul romanului m-a dezamăgit puțin. Mă așteptam la ceva mai complex, mai spectaculos. Însă lucrurile devin destul de predictibile cu cât te aproprii mai mult de finalul celor 700 de pagini. De asemenea, relația de dragoste dintre profesorul Charles și Rocio m-a enervat, fiind departe de viața reală. Nu ți se aprid călcâiele după cineva în doar doi timp și trei mișcări și îți pui întreaga viața în mâinile acelei persoane. În opinia mea, romanul ar fi rămas la fel de bun și fără iubirea dintre cei doi. Încă de la început mi s-a părut a fi în plus și nu se potrivea deloc cu complexitatea romanului.
"Pentru Ptolemei, ca și pentru Alexandru Macedon, elevul lui Aristotel, cărțile însemnau putere."
Dar în ciuda micilor defecte mi-a plăcut cartea și mi-a luat doar câteva zile să o devorez. Vreau să achiziționez și primul roman al autorului, Biblia Pierdută, și cu siguranță voi fi cu ochii pe următoarele sale lansări.
"Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viața președintelui Statelor Unite. O bibliotecă dispărută de 2000 de ani. O organizație secretă. Și încă una. O lungă istorie de papi mincinoși. Criminali de război. Un oraș legendar. Agenți cu identități multiple. O bestie numită El Diablo. Și toate numele sale. Doar simpla ei apariție te face să încărunțești pe loc. Un asasin plătit care îl știe pe dinafară pe Borges. Zece manuscrise dispărute ce reapar brusc. Și codurile complicate ascunse în ele. Un uriaș și un pitic. Și un festin roman. Un basilisc și un șarpe cu pene. O femeie fatală. Un polițist care nu poate uita niciodată nimic. Un psihiatru care crede că 240 de călugări franciscani îi locuiesc creierul. Un om cu părul portocaliu. O poveste cu sclavi. Și cu președintele lor. Oameni obișnuiți prinși în întâmplări neobișnuite. Un trecut care devine pentru câteva clipe prezent, doar pentru a dispărea din nou pentru totdeauna. Cervante și Eco și Borges. Și peste toate astea, cărțile. Toate cărțile."
Spor la citit,
Gio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu