"Imperiul francez număra în anii 1810 - 1811, 130 de departamente cu o populație de 75 de milioane de locuitori, ceea ce însemna aproape jumătate din populația Europei din acea vreme." - Autorul, cap. Blocada Continentală
Editura: Enciclopedică Română București, An apariție: 1970
Ilustrat de Diana D.
Am obținut cartea de față în urma unui eveniment organizat de Cărțile pe față. Ea a apărut în anul 1970, iar la Cluj a avut lansarea în data de 21 noiembrie. Dacă vă întrebați de unde știu asta, ei bine, pe prima pagină a cărții am găsit autograful autorului și data mai sus menționată. Și cu toate că nu prea am găsit informații pe internet și nici numele acestuia nu sugerează, Rosenzweig este un autor român.
Continuăm seria cărților biografice și, după cum vă puteți da seama încă din titlu, de data aceasta vom arunca o privire asupra vieții lui Napoleon Bonaparte, începând cu tinerețea acestuia și până la moartea sa în 1821. Rosenzweig ne prezintă pe scurt principalele evenimente din viața împăratului, de aceea uneori puteți avea impresia că evenimentele se desfășoară prea alert.
"În patru luni acest ofițer "puțin obișnuit" trecuse de la gradul de căpitan la cel de general și chiar de inspector general. Nu avea decât douzeci și patru de ani."
Încă de la început ne sunt prezentate abilitățile ieșite din comun ale lui Napoleon. Pasionat de lectură, el citea tot ce îi pica în mână și acorda o atenție sporită cărților de istorie. Așa cum a declarat la un moment dat: "Trebuie să studiezi istoria, dacă vrei vreodată s-o continui." Provenind dintr-o familie nu prea înstărită și astfel ajungând să fie batjocorit de colegii săi, prefera de o mie de ori mai mult compania cărților decât pe cea a oamenilor.
"Admir curajul generalului și întinderea cunoștințelor lui... trebuie însă să mărturisesc că mă cam sperie înrîurirea pe care dorește s-o exercite asupra tuturor."
În cartea lui Tom Reiss, Contele Negru, avem parte de câteva relatări ale evenimentelor ce au legătură cu Napoleon. Unele chiar mai pe larg explicate decât în cartea de față. Dar ce m-a surpins cel mai tare este felul în care generalul e privit de cei doi autori. Dacă primul îl acuză pentru cruzimea sa, Rosenzweig îi apreciază talentele acestuia și îl descrie într-o lumină mai pozitivă. Face doar câteva referiri la despotismul și teroarea pe care o manifesta Napoleon odată ajuns împărat.
"Până în 1840, când, în bubuitul tunurilor franceze din fortărețele de pe coasta atlantică, corpul împăratului va reveni în pământul iubit al Franței."
E adevărat că Napoleon nu a fost perfect. Până la urmă nimeni nu este, dar nu oricine ar reuși să se ridice la înălțimea acestui om. Cu toate că era foarte mic de înălțime el a reușit să terorizeze întreaga Europă, aducând Franța în cărțile de istorie. Prin geniul său matematic și o energie de neegalat, a gâștigat războaie după războaie.
"Napoleon a căutat virtutea și neputând-o găsi, a luat puterea." - Goethe
Spor la citit,
Gio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu