"Cel mai mare regret trăit de el (Alexandre Dumas) a fost că tatăl său, generalul Alex Dumas, fusese dat uitării... Însă l-a răzbunat în alt mod, creând lumi fictive în care niciun răufăcător nu rămâne nepedepsit și în care oamenii buni sunt vegheați și apărați de eroi neînfricați, aproape superoameni - cu alte cuvinte, care seamănă mult cu Alex Dumas." - Autorul, prolog, partea a II-a
(Libris)
Ilustrat de Diana D.
Cât de familiarizați sunteți cu opera marelui autor francez Alexandre Dumas? Ați avut ocazia să citiți Povestea Contelui de Monte-Cristo? Eu una am devorat romanul și am fost profund marcată de personalitatea și caracteristicile contelui. De aceea, în momentul în care am auzit de cartea biografică a lui Tom Reiss, am ars de nerăbdare să pun mână pe ea.
La baza romanelor celebrului autor a stat povestea de viață a tătălui acestuia, generalul Dumas. În realitate au existat trei Alexandre Dumas, bunicul, tatăl și fiul. Din păcate, în ciuda rezultatelor militare și caracterului desăvârșit al generalului, acesta a fost uitat de istorie, cu toate faptele mărețe la care a luat parte. Romanul lui Reiss, câștigăr al premiului Pulitzer în 2013, vine să completeze istoria și să ne prezinte viața unuia dintre cei mai importanți comandanți ai armatei franceze din secolul al XVIII-lea.
"Unul, în special, a atras privirile tuturor: remarcabilul bărbat cu pielea neagră, care era cu aproape jumătate de cap mai înalt decât ceilalți, cu umeri lați și puternici. Deși era simplu soldat, avea ținuta unui ofițer, dar și pomeți înalți, o frunte impresionantă și o privire disprețuitoare care ar fi convins pe oricine că era aristocrat, dacă uniforma lui nu ar fi sugerat altceva."
Generalul Dumas s-a născut într-o perioadă când sclavia era la ea acasă în Franța și mii de sclavi mureau zilnic pe plantațiile de trestie de zahăr din colonii. "Negrii au ajuns să fie considerați a fi predestinați sclaviei" și conform datelor adunate de Reiss, condițiile în care trebuiau să lucreze, erau mai rele ca cele din lagărele de concentrare naziste. Dar cu toată istoria negativă pe care o au francezii, guvernul acestei țări a fost primul care a abolit sclavia în 1974, iar negrii au primit drepturi egale cu ale celorlalți cetățeni.
Generalul Dumas, datorită statului de nobil a tatălui său, a fost acceptat de mic în nobilimea franceză și a avut parte de o educație aleasă. Astfel el a reușit să își dezvolte un caracter demn de admirat, fiind cunoscut pentru "bun-simț, cinste și fermitate". Când a intrat în armată, cu statutul și banii tatălui său ar fi putut ajunge direct colonel, dar și-a început cariera ca un simplu caporal, la una dintre cele mai grele divizii. Mai departe, în decurs de un an, datorită abilităților sale extraordinare, a ajuns să ocupe una dintre cele mai importante poziții din armata franceză și să conducă mii de soldați spre victorie. Datorită culorii pielii sale, dar și obstacolul pe care îl reprezenta în fața trupelor inamice, a fost numit de autrieci "diavolul negru".
"Unul dintre lucrurile interesante legate de personajele negative din romanele lui Dumas este că, deși lacome și lipsite de principii, ele au copii inocenți și decenți. Scriitorul a înțeles foarte bine acest lucru din experiențele propriei familii."
Ce m-a atras extrem de mult la romanul Contele Negru sunt comparațiile pe care autorul le face cu opera lui Dumas. Se pare că fiul marelui general a folosit inclusiv unele cuvinte ale tatălui său, din scrisorile acestuia, pentru a da glas personajelor sale. De asemenea, multe scene au fost inspirate chiar din viața reală, precum soarta baronului Danglars când a căzut în mâinile bandiților sau întemnițarea pe nedrept a lui Edmond Dantes. Chiar și cărțile citite de vestitul bandit italian au venit din viața generalului. Nu vă dezvălui mai multe, dar vă asigur că veți fi impresionați când veți citi detaliile.
Mai sunt extrem de multe fapte interesante în carte și m-aș putea întinde mult și bine povestidu-vă despre ea. Dar am să mă opresc aici, sperând că v-am stârnit curiozitatea. Romanul este cu adevărat incredibil, mai ales gândidu-ne că vorbim despre fapte reale. Autorul a făcut o treabă remarcabilă pe partea de documentare, iar dacă ceva vi se pare prea fantastic a fi adevărat, la finalul cărții găsiți peste 100 de pagini cu note și materiale folosite.
"Reiss îndepărtează vălul uitării de pe imaginea lui Alex Dumas... Această carte remarcabilă este un adevărat monument dedicat memoriei lui." - Washington Post
Spor la citit,
Gio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu