"Oricât de tainică le-ar fi discuția, au întotdeauna doi martori insuportabili: Dumnezeu, pe care nu-l văd, și conștiința, pe care o simt." - naratorul, cap XIII
Editura: Eminescu, An apariție: 1976
Ilustrat de Diana D.
Ilustrat de Diana D.
Han din Islanda este unul dintre primele romane scrise de Hugo, când acesta avea doar 21 de ani. Acțiunea se petrece într-un regat imaginar, dar dacă nu aș fi citit asta în descrierea cărții, nu aș fi ghicit niciodată. Locurile prin care trecem de-a lungul romanului sunt atât de realistic descrise, încât ai putea băga mâna în foc că au fost inspirate din realitate.
"Poate că în incinta lor se petrecuseră multe lucruri mai demne de a fi povestite decât tot ce se povestește pe pământ; dar întâmplările trec, ochii care le-au văzut se închid, tradițiile se sting cu scurgerea anilor, ca un foc neîngrijit; și atunci cine mai poate pătrunde taina veacurilor?"
Spre deosebire de celălalt roman pe care l-am citit de Hugo, Notre Dame de Paris, aici nu mai avem parte de descrieri la fel de complexe. Se poate observa încă de pe acum dragostea autorului pentru arhitectura, pentru că apar numeroase referi în roman, dar acestea nu sunt la fel de "obositoare." Ele au rolul să ne ajute să ne modelăm o vagă idee despre ce și-a imaginat autorul când a scris romanul și totodată să ne trezească un sentiment de admirație pentru această bucată de istorie scrisă în piatră.
"Mintea lui serioasă și învățată nu cunoștea acele credinșe fără temei, acele spaime neînțelese care chinuie copilăria popoarelor la fel ca și pe a oamenilor"
Două teme extrem de frumoase care sunt tratate de-a lungul romanului și care pe mine m-au făcut să îndrăgesc povestea sunt onoarea și dragostea. Eroul poveștii, Ordener este descris ca având unul dintre cele mai nobile și frumoase suflete. El este un tânar inteligent și curajos și e gata să își sacrifice și viața pentru cuvântul dat celei pe care o iubește. Ați putea spune că sunt idei pe care le-am mai întâlnit deja în alte 100 de romane, dar datorită stilului autorului, vă asigur că nu vă veți plictisi.
Nu prea am înțeles de ce numele romanului a fost preluat de la personajul negativ. Han din Islanda este exact opusul lui Ordener și nu cred că este un personaj cu care mulți cititori ar putea simpatiza. Înainte să încep romanul, eram sigură că Han o fi numele vreunui erou și ardeam de nerăbdadre să aflu ce acte de vitejie i-au adus faima. Voi ce credeți că la motivat pe Victor Hugo în alegerea acestui titlu?
"- M-am gândit mult la toate astea și mi-am dat seama că e prea frumos ca să cred.
- Eu, seniore, am crezut, tocmai pentru că este frumos."
Spor la citit,
Gio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu