“Nu lua pe nimeni în seamă, ascultă vocea ta interioară și mergi întotdeauna înainte.”

Editura: Rao, An apariție: 2015
Ilustrat de Diana D.

      Romanul prezintă povestea de viață a Ditei Addlerova (Dita Polachova) în timpul celui de-al doilea război mondial și ororile petrecute în lagărul de concentrare de la Auschwitz. De la copilăria fericită și viață fără de griji, Dita ajunge să înfrunte greutăți pe care, în ziua de azi, puțini și le pot imagina. Dar cu toate că trebuie să renunțe la viața luxoasă, la prietenii pe care ii avea, la școală, Dita nu se dă bătută. Ajungând la Auschwitz, după ce a trăit o perioadă în ghetoul de la Terezin, face cunoștință cu Fredy Hirsch. Acesta este liderul blocului 31, responsabil de educarea copiilor din lagărul familial. Și datorită acestei întâlniri, Dita ajunge bibliotecara din lagărul de concentrare, responsabilă de nu mai puțin de zece cărți. Dacă ar fi fost descoperite în timpul controalelor, cu toții ar fi fost omorâți. Tot acum învață ce este cu adevărat curajul:

“Curajoșii nu sunt cei cărora nu le este teamă. Aceia sunt temerarii... Eu am nevoie de cei care tremură, dar nu cedează, cei care sunt conștienți de riscul pe care și-l asumă și, chiar și așa, merg înainte.”

       Oamenii erau tratați mai rău decât animalele. Mâncarea era foarte puțină, asta dacă se poate numi mâncare. Nu mai e un secret că milioane de evrei au murit în acele lagăre. Erau mințiți că mergeau la dușuri, doar pentru a fi aruncați în camerele de gazare. Asta după ce erau deposedați de tot ce aveau, inclusive zdrențele de pe ei.

       Romanul impresionează prin amploarea nenorocirilor care au loc, dar și prin curajul oamenilor care le înfruntă. Chiar și în acel iad, ei găsesc motive să râdă. Au legat prietenii care au continuat și după război. Ce am apreciat foarte mult la Antonio Iturbe este importanța pe care a pus-o asupra cărților. În realitate, ele le-au oferit celor 500 de copii din lagărul familial câteva zile de fericire. Zile în care uitau de mizerie și de foame și se lăsau purtați în alte lumi. Romanul include mici pasaje și referințe la cele zece cărți, cu citate care îți stârnesc interesul pentru lectură. Si nu sunt orice cărți. Scurta istorie a lumii, de H. G. Well sau Contele de Monte Cristo, de Alexandru Dumas sunt doar două exemple.

      Cel mai mult m-a marcat soarta lui Fredy Hirsch. Mă întreb în continuare ce s-a întâmplat în realitate. La finalul cărții, autorul ne dă o vagă idee, dar spune că Dita nu a vrut să dezvăluie tot adevărul. Iar acest gând nu îmi dă pace. De ce? Oricare ar fi fost motivul, eu știu că el nu a renunțat. A fost un luptător. El le-a insuflat putere celorlalți și i-a transformat și pe ei în luptători. Un astfel de om nu renunță niciodată.

“… Și mai ales - și atunci o privește în ochi cu cel mai seducător dintre zâmbetele lui – nu trebuie să te predai niciodată.”

     “Antonio G. Iturbe ne propune o poveste fantastică și plină de speranță, pe care a știut să o transforme într-un roman tulburător și pasionant, Bibliotecara de la Auschwitz, după patru ani de cercetări și călătorii în care s-a confruntat cu îndoieli, ipoteze și multe emoții.” – abc.es

Spor la citit,

Gio