"Trăia astfel, într-o demnitate maiestuasă, pe care o dă conștiința unui mare talent, averea și patruzeci de ani de muncă istovitoare și de viață ireproșabilă." - Naratorul, capitolul VIII, partea a treia
Editura: Adevărul Holding, An apariție: 2009
Ilustrat de Diana D.
"Dacă aș avea un scop în viață, dacă aș fi întâlnit un sentiment, dacă aș fi găsit pe cineva... O! Cum mi-aș fi cheltuit atunci toată energia de care sunt în stare, aș fi trecut peste tot, aș fi călcat totul în picioare."
Trebuie să recunosc că am tot ezitat să citesc romanul. Ba chiar l-am mai început de vreo două ori și am renunțat la el, lucru care nu mi se întâmplă prea des. Dacă m-ați fi întrebat atunci de ce nu l-am terminat, poate aș fi răspuns că nu mă atrăgea destul. Dar acum știu că e datorită caracterului eroinei, datorită întregului mesaj pe care îl transmite cartea.
"Iar acum, nedumerită, nu-și putea imagina că liniștea în care trăia era fericirea la care visase."
Dar să luăm lucrurile de la început. Doamna Bovary este numele personajului principal, o femeie care își dorește doar să fie fericită și iubită. Nimic ieșit din comun ați spune, numai că după ce se îndrăgostește de cineva și trec câteva luni, își dă seama că s-a plictisit și că nu aceea e adevărata iubire.
Cu toate că are un soț iubitor lângă ea, care îi ascultă orice cuvânt și e gata să îi îndeplinească toate dorințele, Emma Bovary îl detestă și pe lângă defecte nu e capabilă să mai observe și altceva la el. Chiar dacă în ziua nunții îl vedea ca pe un zeu, ca pe prințul din povești care o va salva din singurătatea ei. Pe urmă, același lucru se va întâmpla și cu cei doi amanți pe care îi va avea. Asta se întâmplă când confundăm iubirea cu o simplă atracție și ne grăbim să spunem că persoana de lângă noi este perfectă, când de fapt nu știm mai nimic despre ea.
"Discursurile exagerate ascund sentimente mediocre."
După cum am spus și la început, romanul pe mine nu m-a atras. Totuși, îl consider o lecție bună despre cum nu trebuie să fie o persoană și despre ce înseamnă iubirea. Uneori mai avem nevoie și de astfel de cărți care să ne scoată din lumea fantastică a basmului, unde prinții și prințesele mereu au un final fericit, și să ne aducă cu picioarele pe pământ.
"Fiecare zâmbet ascundea un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, orice plăcere avea dezgustul ei și cele mai dulci săruturi nu lăsau pe buze decât o neîmplinită poftă a unei voluptăți mai mari"
Spor la citit,
Gio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu