Contele de Monte - Cristo, Vol. 2, Alexandre Dumas

       "Așa trecem adeseori pe lângă fericire, fără s-o vedem, fără s-o privim sau, dacă am văzut-o și am privit-o, fără s-o recunoaștem." - Contele de Monte-Cristo, capitolul 2

Editura Litera, An apariție:2016
Ilustrat de Diana D.
"Dar era greu de pătruns în sufletul lui Monte-Cristo, mai ales atunci când și-l acoperea cu un zâmbet"
       Al doilea volum din seria Contele de Monte-Cristo este preferatul meu, din toate cele patru. Dacă la finalul primei cărți, primim câteva informații despre tânărul nostru protagonist, asta dacă îl mai putem numi tânăr după lungul prizonierat, acum avem parte, poate nu de o descriere completă,  dar una care să ne satisfacă curiozitatea. Nu spun completă, pentru că pentru societatea pariziană implicată în acțiune, contele este descris ca un personaj ieșit din comun, putred de bogat, cu un nubian ca slujitor și o prințesă ca sclavă. Norocul nostru că noi știm cine a fost Edmond Dantes și prin ce a trecut el, astfel înțelegând unele idei sau caracteristici excentrice ale contelui. Fără aceste informații, poate l-am fi considerat și noi un vampir.
"Duceți două oi la măcelar, doi boi la abator, și dați-i să înțeleagă unuia dintre ei că perechea sa nu va muri. Oaia va behăi de bucurie, boul va mugi de plăcere. Dar omul, omul făcut de Dumnezeu după chipul său, omul căruia Dumnezeu i-a impus ca primă lege, unica și supremă, dragostea pentru aproape, omul căruia Dumnezeu i-a dat glas ca să-și exprime gândurile, ce va striga mai întâi, aflând că tovarășul său e salvat? Un blestem!"
       De data aceasta tânărul inocent și plin de iubire nu mai există. Toate comorile și giuvaierele din lume nu îi mai pot aduce fericirea lui Dantes. După 14 ani de captivitate, după 14 ani în care a trecut de la speranța la disperare, singurul scop pe care îl mai are protagonistul nostru este să se răzbune pe aceia care i-au distrus viața. Pe aceia care în urma complotului ce i-a distrus lui viața, i-a ajutat pe ei să se îmbogățească. Așa că, încet, dar sigur, prin puterea banilor și prin statutul său misterios, Contele de Monte-Cristo își croiește drum în viața dușmanilor săi.
"Dacă un om ți-a ucis, prin torturi nemaipomenite, în mijlocul unui chin nesfârșit, tatăl, mama, iubita, în sfârșit, una dintre ființele acelea care, atunci când îți sunt smulse din inimă, îți lasă un gol veșnic și o rană mereu sângerândă, credeți că pedeapsa pe care o dă societatea e de ajuns, fiindcă tăișul ghilotinei a trecut între baza occipitalului și mușchii regiunii dorsale a ucigașului, și pentru că acela care te-a făcut să simți chinuri sufletești, ani îndelungați, a suferit și el, câteva secunde, niște dureri trupești?"
       După cum am spus la început, acesta e volumul meu preferat, pentru că aproape toate cele 400 de pagini se concentrează pe descrierea și schimbările suferite de Edmond. În doar patru ani de zile el a reușit să aprofundeze și mai mult vastele cunoștințe preluate de la abatele Faria, prietenul său din închisoare, devenind astfel expert în matematică, chimie și geografie. A călătorit prin toată lumea și, folosindu-și averea cu cap, și-a creat relații începând cu suveranul Vaticanului, sultani din Orientul îndepărtat sau bandiți renumiți. Însă, pe lângă stilul său misterios, Monte-Cristo se mai bucură și de maniere alese, cât și de un sarcasm fin. 
"Află, domnule intendent, că totul e de vânzare pentru cine știe să plătească bine."
       La fel ca în primul volum, Dumas încearcă să ne transmită o mulțime de idei filozofice, dar și să ne deschidă ochii spre artă. Fiindcă planul răzbunării începe să fie țesut, avem foarte multe concepte și referiri pe această temă. De-a lungul istoriei, popoarele au încercat să creeze diverse legi care să facă dreptate și să mențină ordinea. Însă, precum contele nostru mereu m-am întrebat dacă sistemul nostru juridic e destul de aspru cu marii criminali ai lumii. Bineînțeles că nu putem aplica legea talionului precum în antichitate, dar oare e în regulă să plătim pentru ca ucigașii și violatorii să aibă parte de un culcuș confortabil?
"Ziua are douăzeci și patru de ore, și fiecare oră e făcută din șaizeci de minute, iar fiecare minut are șaizeci de secunde; în optzeci și șase de mii patru sute de secunde se pot face multe lucruri."
       Acum că terenul este pregătit, iar personajele au fost din nou prezentate, cu schimbările apărute în cei aproape 20 de ani, e timpul să trecem la acțiune. Sunt sigură că în următorul volum, vom afla mai multe despre planul de răzbunare pus la cale de Edmond Dantes, dar și de viitorul pregătit pentru vechii săi prieteni.

       "Unul dintre cele mai citite romane ale tuturor timpurilor!" - Editura Litera

Spor la citit,
Gio

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu