"- Dacă ai intrat în horă, zise Remi.

      -  Joci și cu dracul, completă Sam."  - Sam și Remi Fargo, capitolul 4

Editura: Litera, An apariție:2012

     Așa cum v-am promis când am scris recenzia pentru Imperiul Pierdut, tocmai am terminat de citit primul volum din serie și am venit să vă povestesc ce mai pun la cale cei doi soți. Protagoniștii, Sam și Remi Fargo, nu pot sta departe de pericole. Totul începe cu niște simple scufundări în mlaștina Pocomoke. Dar în curând apar criminali plătiți, submarine scufundate și un întreg tezaur pus la bătaie.

"- Am o veste bună și una rea, zise Sam. Pe care ți-o spun prima?

 - Vestea bună.

 - Sunt 90% sigur că torpilele nu se află acolo jos și 99% sigur că interiorul submarinului nu e inundat.

 - Și vestea rea?

 - Sunt numai 90% sigur că torpilele nu se află acolo jos." 

     De data aceasta pornim pe urmele marelui Napoleon, în căutarea beciului pierdut. Dar cele 12 sticle de vin unice în lume duc la o comoară și mai mare, care datează încă de pe vremea spartanilor. Încă de la început și-au făcut apariția două subiecte care m-au fascinat de mică. După ce am văzut în copilărie filmul 300, Eroii de la Termopile din 2006, am fost fascinată de curajul și priceperea în luptă a spartanilor. Chiar dacă în final au murit până la ultimul, au luptat vitejește, decimând trupele inamicului. Totodată, calitățile și reușitele lui Napoleon sunt deja bine cunoscute.

     Cussler spune că Napoleon, după exilul din Franța, a lăsat drept moștenire 12 sticle de vin, unice în lumea. Strugurii folosiți nu mai puteau fi procurați. O sticlă conținea câte un indiciu pentru o anumită locație, unde se presupune că exista o altă sticlă. Și tot așa, până la locație finală, unde se găseau două coloane din aur pur. Iar soții Fargo pornesc pe urmele misterului și a ultimelor instrucțiuni date de Napoleon. Dar ce bine ar fi dacă asta era tot. Pe urmele acestei moșteniri se află și un milionar jumătate rus, jumătate persan, care se crede moștenitorul de drept al comorii și este gata să ucidă pe oricine intervine sau deține vreo informație.

     Ce îmi place la Cussler  e că mereu găsește o modalitate să își facă apariția în roman. Una scurtă, modestă, dar care să dezvăluie ceva din viața reală a autorului. Viața sa e aproape similară cu a eroilor din cărțile sale. El a descoperit mai bine de 70 de nave scufundate, fiind mereu în căutare de aeronave dispărute sau epave celebre. De asemenea colecționează automobile clasice, colecția sa numărându-se printre cele mai rafinate din lume. În romanul nostru, el este un bătrânel care se relaxează la propria cabană de pe plajă, în insula Rum Cay, Bahamas. Ce credeți că era scris deasupra ușei?

"Casa lui Cussler" 

     "Cărțile lui Clive Cussler sunt traduse în peste 40 de limbi și publicate în mai bine de 100 de țări ale lumii" 

Spor la citit,

Gio