"Un negustor oarecare și-a trimis fiul să învețe Taina Fericirii de la cel mai înțelept dintre toți oamenii. Băiatul a umblat patruzeci de zile prin deșert până a ajuns la un frumos castel, în vârful unui munte. Acolo trăia Înțeleptul pe care îl căuta.

     Însă în loc să întâlnească un sfânt, eroul nostru s-a trezit într-o încăpere unde a văzut o vânzoleală extraordinară: era un du-te vino de negustori, oameni care stăteau de vorbă prin colțuri, o mică orchestră cânta melodii suave și mai era și o masă plină cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii. Înțeleptul vorbea cu toată lumea, iar băiatul a trebuit să aștepte două ore până să-i vină și lui rândul.

     Înțeleptul ascultă cu atenție motivul vizitei, dar îi spune că în acel moment nu avea timp să-i explice Taina Fericirii. Îi sugeră băiatului să dea o raită prin palat și să se întoarcă peste vreo două ore.

     - Dar până atunci, vreau să te rog ceva, a completat Înțeleptul, dând băiatului o linguriță în care picură doi stropi de untdelemn. Cât mergi, poartă această linguriță fără să verși untdelemnul din ea.

     Băiatul a început să suie și să coboare scările palatului, cu ochii ațintiți la linguriță. După două ore, s-a prezentat iar în fața Înțeleptului.

     - Vasăzică, începu Înțeleptul, ai văzut grădina care i-a luat Maestrului grădinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?

     Rușinat, băiatul mărturisi că nu văzuse nimic. Singura lui preocupare fusese să nu verse picăturile de untdelemn pe care i le încredințase Înțeleptul.

     - Atunci întoarce-te și cunoaște minunile lumii mele, îi spune Înțeleptul. Nu poți avea încredere într-un om dacă nu îi cunoști casa.

     Mai liniștit de această dată, băiatul luă lingurița și reîncepu să se plimbe prin palat, de data aceasta observând toate operele de artă care atârnau de tavane și pe pereți. A văzut grădinile, munții din jur, gingășia florilor, rafinamentul cu care fiecare operă de artă fusese așezată la locul ei. Întors la Înțelept, îi relată amănunțit tot ce văzuse. 

     - Dar unde sunt cele două picături de untdelemn pe care ți le-am încredințat? a întrebat Înțeleptul.

     Privind lingurița, băiatul văzu că o vărsase.

     - Acesta este singurul sfat pe care ți-l pot da, spuse Înțeleptul Înțelepților. Taina Fericirii stă în a privi toate minunile lumii și a nu uita niciodată de cele două picături de untdelemn din linguriță" - Alchimistul, Paulo Coelho - Editura Humanitas fiction, An apariție: 2013

Spor la citit,

Gio

Poze via Pinterest